De ce e iubirea așa de grozavă?, i-am întrebat într-o zi pe copii, determinată fiind să aflu ce este iubirea pentru un copil de aproape 7 ani. Dar pentru unul de 8? Și pentru mai-marele grupului, de 9 ani ȘI o lună întreagă fix? Voi găsi la ei ceea ce caut? Acel ceva care să mă facă să zâmbesc sau care mă pune pe gânduri? Eram pe jumătate sceptică, pe jumătate nerăbdătoare, dar ce am aflat de la ei m-a bucurat și m-a nedumerit în același timp. Căci, spre deosebire de alte generații, pentru ei este foarte clar că iubirea este un sentiment, o emoție, ceva clar și implicit, aproape ca și cum ar fi palpabil. M-am bucurat să văd că o cunosc îndeaproape, că au crescut cu iubire, că știu cum se simte iubirea, unde o găsesc și, desigur, de ce este importantă. Este importantă pentru că iubirea ne face buni, fără ea am trăi într-o lume plină de răutate, îmi spune Andrei. Și eu cred la fel, deși am ajuns la această concluzie pe altă rută.
Îmi continui expediția pe continentul iubirii. Vreau să iau tot ce e de luat de aici, vreau să îi văd pe copii căutând în mințile lor crude răspunsuri relevante, mai ales pentru adulți. Copiilor le este foarte clar ce e cu ei, adulților nu chiar, nu la fel.
Iubirea trăiește în inimă, îmi aruncă Daria de la înălțimea celor 6 ani jumate. Serios? Decisă să aflu mai multe, i-am spus că eu o simt în vârful nasului. A râs și-a zis: e posibil ca tu s-o simți altfel decât mine, dar tot iubire e. Oh, dar ce avem noi aici?! Avem toleranță, acceptare necondiționată? Hm :p Sigur că un copil nu are toate astea în vedere, nici nu e nevoie, dar putem presupune cum e să devii adult având bază de iubire și susținere necondiționată încă de la naștere. Că după atâtea generații crescute altfel, a venit, în sfârșit, rândul iubirii, IUBIRII, zic. Că părinții acestor vremuri au înțeles că iubirea este un verb, o acțiune, că iubirea se trăiește, se dă și nu se condiționează de nimic.
De ce ne trebuie iubire, Natalia? Chiar ne trebuie? Oare nu ne putem lipsi de ea? Abia a făcut 8 ani, știe, evident, tot despre viață și are multe păreri, mereu. De data asta, răspunsul ei a fost scurt: pentru îmbrățisări. Nu putem fără îmbrățișări. Așa e, Natalia, nu putem. Suntem homo sapiens sapiens îmbrățișorus, avem nevoie de apropiere, de căldură, de conexiune, de atașament, de apartenență.
Dacă iubirea ar fi un obiect, ce obiect ar fi? Soare. Balon. Tort. Ascuțitoare. Tricou. Cafea. Viață.
Da. Da. Da. Da. Da. Da. Și da.
